Arhiva categoriei: Revista de Povestiri

A ta, sonata

Lasă un răspuns

Sursa: Revista de Povestiri

de Elu Cubrela secțiunea Serial imaginar, Revista de Povestiri nr. 8

Dragule,

 

Tu ți-ai pus vreodată problema „ce se-ntâmplă dacă înnebunește Elu”? Adică, tu și-așa ești trilu-lilu pentru toți cei cărora le spui că ai o fetiță imaginară care îți mai și scrie scrisori! Dar dacă EU aluuunec pe panta simpaticilor? Dacă m-apuc să-i zic lui Dănuț, așa din senin, „suie-te-n bradul ăla și nu te da jos până plouă”. Sau cum ar fi să-l oblig pe Vlăduț să-și termine toate șireturile din farfurie? Culmea culmilor ar fi la tine, că teoretic, după ce că ai auzi voci, le-ai mai auzi și nebune. Cum m-aș duce eu la psihiatră, „bună ziua, sunt vocea nebună din capul dragului”. O să creadă că nu știu cu topica. Acum, tu să nu crezi că e ceva în neregulă cu mine și nici să nu crezi că am ceva cu nevoile speciale. Săăă nu creeezi ce-ți spun acuuum. Doar că am auzit că mai toate geniile erau un pic sărite de pe fix. Și-așa îmi doresc pentru tine, ca eu să fiu genială!

A ta,

Elu

Acest articol este disponibil în numărul 5 Revista de Povestiri. Pentru mai mult conținut, vizitați revistadepovestiri.ro sau cumpărați un o revista in variantă tipărită sau variantă digitală.

Al șaselea nesimț

Lasă un răspuns

Sursa: Revista de Povestiri

de Elu Cubrela secțiunea Serial imaginar, Revista de Povestiri nr. 7

Dragule

A venit toamna! Nu știu dacă ți-ai dat seama, dar pe mine toamna mă apucă zbânțul și vreau să fac o grămăjoară de chestii. Uite, de exemplu, mă gândeaaam eu așaaa… să-mi faci și mie Facebook! Mi-aș zice Elu Tembelu, ca să rimeze, dar aș avea sex incert. Stai, nu te încreți, am auzit că imaginarul e-n floare pe „mediile sociale”. Am cunoscut o teorie care mi-a promis că dacă intru într-o rețea și mă împrietenesc întruna, pe o scară de prieteni de la 1 la 6, eu sunt 1 și Tim Burton e 6! Păi îți dai tu seama? Sunt la șase necunoscuți de Tim! Sunt fantastic de sigură că s-ar bucura să afle de mine. Oare trebuie să fiu altfel ca să am succes online? Dacă spun că am doi băieți dar nu sunt copiii mei, e prea clișeu? Să scriu că sunt mereu în mintea ta? Să nu mă pui single la status că mă fac de râs. Ooof, ce complicățenie, las-o baltă. Scrie-i tu lui Tim, te învăț eu ce. „Dragă domnule Buton (că tu ești rârâit), eu am doi băieți care locuiesc în dulap. Mai am și o fată, dar nu e fata mea. Ea îmi scrie scrisori pe care le publică un motan mov, după ce mi le fură”. Hai, că îl înduioșăm noi!

Te pup,

Elu

 

Acest articol este disponibil în numărul 5 Revista de Povestiri. Pentru mai mult conținut, vizitați revistadepovestiri.ro sau cumpărați un o revista in variantă tipărită sau variantă digitală.

Acasa de bilete

Lasă un răspuns

Sursa: Revista de Povestiri

de Elu Cubrela secțiunea Serial imaginar, Revista de Povestiri nr. 6

Dragule,

 

În fiecare colț al lumii sunt oameni ca tine și Elu ca mine. După ce m-am bucurat că eu sunt a ta, mi-a venit strălucita idee să mă duc și eu din colț în colț, să fac cunoștință. Și cum nouă ne plac lucrurile organizate, am plecat chiar cu gândul să întemeiez o asociație. O să aibă sloganul: Închipuiți-vă cum ar fi dacă…

Pe cei mici i-am lăsat cuminți în dulap. Dănuț voia să învețe 100 de noduri la cravată, pentru orice ocazie iar lui Vlăduț îi era cald și a zis că vrea să se joace de-a hibernarea.

La bilete, mă întâlnesc cu o domnișoară foarte simpatică. Se uită pe bilet. „Elu… Are you Finnish?” mă întreabă ea. „No. I am little”, îi răspund. Îmi promite că-mi dă loc la geam și-o prăjitură. Din vorbă-n vorbă, îmi zice că și-a ales să facă asta ca să vadă oameni și să-și imagineze cine-i așteaptă acolo unde merg ei.

Deci dragule, te anunț că nu mai plec nicăieri, o să stau o vreme aici cu domnișoara. E drăguță, să vii să-ți iei un bilet, poftim pretext.

 

Te pup,

Elu

Acest articol este disponibil în numărul 5 Revista de Povestiri. Pentru mai mult conținut, vizitați revistadepovestiri.ro sau cumpărați un o revista in variantă tipărită sau variantă digitală.

Telephone

Lasă un răspuns

Sursa: Revista de Povestiri

de Elu Cubrela secțiunea Serial imaginar, Revista de Povestiri nr. 5

 

…la semnalul sonor, vă rugăm începeți înregistrarea. Pentru a salva, apăsați diez. Biiiip.

Saaaaaluuuut,

Suntem Elu… (pauză) … eeei, o să spun eu pentru toți! Deci: suntem Elu, Dănuț și Vlăduț și aceasta este căsuuuuța noastră! Vocală, nevocală, de fiecare dată când o să ne suni, noi o să fim acăsuță.
Acum, dacă ești tu, Dragule, să știi că asta e doar o înregistrare, noi probabil suntem în altă parte, nu aici în aparat. Dar ai putea să ne lași un mesaj drăguț. Dacă e altcineva și ne și aude, suntem aproape salvați, vocea noastră, a imaginarilor, începe să se facă auzită! Iar dacă ești o greșeală, nouă ne pare rău și ne-ar plăcea să te reparăm. Oricum, ai ajuns pe voci bune.
Iar acum, o să cântăm un cânte
…mesajul este prea lung. Vă rugăm să încercați din nou. La semnalul sonor…

Acest articol este disponibil în numărul 5 Revista de Povestiri. Pentru mai mult conținut, vizitați revistadepovestiri.ro sau cumpărați un o revista in variantă tipărită sau variantă digitală.

Herghelie, borangic și cafeaua la ibric

Lasă un răspuns

Sursa: Revista de Povestiri

de Elu Cubrela secțiunea Serial imaginar, Revista de Povestiri nr. 4

Dragule,

Îți scriu stând turcește. Nu înțeleg cum am putut fi atât de ignorantă și necomplicată până acum. În poziția asta, opțiunile sunt nelimitate. Trei la număr. Îți poți pune încheieturile peste genunchi, palmele în sus, și ești zen. Elu-zen. Te poți bâțâi în față și-n spate și primești (p-asta n-o înțeleg) o pungă cu miros de vopsea. Tare drăguț! Sau te poți ridica în mâini (eu nu pot) și zice lumea că ești smintalist.

Fetele turc beau cafea la ibric, un cuvânt tare frumos. Ele mai mănâncă sarailii, o prăjitură pe care am gătit-o și eu pentru Dănuț și Vlăduț și după ce-au mâncat au dat cuba și-au rămas lipiți. Băieții turc sunt mari negustori, mi-ar plăcea să-i văd încercând să-mi vândă o oglindă (zâmbiți, doar știți că sunt imaginară!)

În altă ordine de idei, întinde-mi și mie o mână, ba nu, un picior. Mă ridic de-aici și mă duc să mă interesez cum se joacă ruleta rusească cu pistoale cu apă. Vine vara!

Te pup,

Elu

Acest articol este disponibil în numărul 4 Revista de Povestiri. Pentru mai mult conținut, vizitați revistadepovestiri.ro sau cumpărați un o revista in variantă tipărită sau variantă digitală.

Pard. Leo Pard.

Lasă un răspuns

Sursa: Revista de Povestiri

de Elu Cubrela secțiunea Serial imaginar, Revista de Povestiri nr. 3

Dragule,

Abia așteptam să se facă mai și să-ți scriu. Am o super-idee! M-am gândit să fac și eu bani, să te mai ajut pe timp de crize. Ba mai mult, am și găsit ceva ce sigur mi-ar plăcea să fac în viață. Mă fac mascotă!

Sper că te bucuri din tot sufletul pentru mine. Fără consiliere profesională, fără master sau doctorat… eu și-așa pot fi orice. Mă bag într-un ursulete sau în vreo pisicuță (să-l prevenim pe Motanov, să nu cumva să mă curteze păcălit) și fac lumea fericită. Să vezi distracție. O să scoată copiii limba la mine, o să mă tragă de coadă, o să facem poze, pot să spun orice tâmpenioară că n-au de unde să știe cine e. Dănuț și Vlăduț o să-și facă prieteni noi iar oamenii mari o să mă adore că oricum ei te judecă numai după haine. Și cireașă pe înghețată, am și posibilitatea să avansez. Păi îți dai tu seama cum ar fi să mă ia la Disney? Chiar, pe tine, că ești mai fraieruț așa, cred că te-ar pune Pluto. Dar eu? Pentru ce zână să aplic?

Gandește-te. Te te te pup.

Elu

Acest articol este disponibil în numărul 3 Revista de Povestiri. Pentru mai mult conținut, vizitați revistadepovestiri.ro sau cumpărați un o revista in variantă tipărită sau variantă digitală.

Unnatural Born Shoppers

Lasă un răspuns

Sursa: Revista de Povestiri

de Elu Cubrela secțiunea Serial imaginar, Revista de Povestiri nr. 2

Dragule,

Mă duc la mall! Îi iau p-ăștia mici și mergem să ne înnoim bergamota… garbedora… săăă ne luăm hăinuțe noi și bunătățuri.

Abia aștept. O să ne învârtim prin ușa aia de la intrare, Vlăduț o să vomite un pic (of, din grabă era să scriu „o să vomite un pix”), dar oamenii o să fie drăguți cu noi, că suntem simpatici. Apoi, libertaaaateee! Toată strălucenia aia, de pe jos, de pe sus, de prin vitrine, de la lume adunată, o să ne cheme la ea. Câtă simandicoșenie doar pentru noi!

Lui Vlăduț îi trebuie neapărat îmbrăcăminte sport, că înțeleg că bagă ăștia șahul obligatoriu în școli. Poate găsim la promoție și-o cască de protecție, că șahul am auzit că e sportul minții. Dănuț, de când citește dicționare și twitter, mă tot bate la cap să-i iau: pardesiu, penar, aparat de pirogravură, piuneze, poloboc, polonic și câteva pricomigdale. Eu o să cutreier prin magazinele de delicatese, caut pentru de dimineață niște ardei iute în ciocolată.

O să ne ascundem și prin cabinele de probă, iar apoi am plănuit cu băieții unul să facă vruuum-vruuum și unul ninoo-ninoo, ca să ieșim prin parcare și să-i speriem pe toți.

Te pup,
Elu

Acest articol este disponibil în numărul 2 Revista de Povestiri. Pentru mai mult conținut, vizitați revistadepovestiri.ro sau cumpărați un o revista in variantă tipărită sau variantă digitală.

Trei iezi cu puieți

1 Răspuns

Sursa: Revista de Povestiri

de Elu Cubrela secțiunea Serial imaginar, Revista de Povestiri nr. 1

Dragule,

Mă tot gândesc de la o vreme să-mi iau și eu animal de companie. Ceva, așa, care să mă definească și să mă completeze. De exemplu, ar fi extraordinar dacă i-ar plăcea miezul de măr, că sunt tare supărată că trebuie să-l arunc după ce-i mănânc pielița. Ar trebui să nu fie pește că mie mi-e frică de apă, în caz că trebuie să mă duc după el. Și nici melc sau țestoasă, că dacă-l dresez să-i arunc și să-mi aducă, să nu dureze. A, să nu fie zebră sau pinguin, aș vrea totuși un animal color. Poate o capră… ba nu, că am văzut eu într-un film că astea mor dacă te holbezi la ele. Pe voi v-am mai văzut cu papagali, dar ăștia nu-și țin gura neam și mă tem că ajungem caz mediatic despre prima pasăre cu stăpân imaginar. Iepuri eu n-am văzut decât în filme de groază, deci e riscant. Porcii ăia mici de fac ca popcornul sunt tare drăguți, doar că eu (închipuie-ți) îmi închipuiam că se dau și peste cap. M-am mai gândit și la un cameleon, dar e greu să-ți dai seama unde e, dacă e, unde e, dacă e.

Cred că cel mai bine ar fi să-i iau și pe băieți la Zoo, să facem un pic de cage-shopping. Deși, dacă nu ne lasă să hrănim animalele, cum o să știm ce le place să mănânce? Pun pariu că lui Vlăduț o să-i placă struții iar Dănuț o să fie topit după cămile. Ia să bifez eu să fiu norocoasă și să caut o struțocămilă.

Te pup. Elu

Acest articol este disponibil în numărul 1 Revista de Povestiri. Pentru mai mult conținut, vizitați revistadepovestiri.ro sau cumpărați un o revista in variantă tipărită sau variantă digitală.