Sursa: Decât o Revistă
– de Lavinia Gliga
Ai vrea ca profa asta să-i predea copilului tău?
Roxana Marin și-a început ora în acea luni așa cum le începe cam pe toate. A luat un marker și a scris pe whiteboardul din clasă agenda zilei:
- Scandalul
- Ancient Mariner
- Monoloage coaching
A pus „scandalul” în capul listei pentru că știa că la asta se gândeau toţi – și să-ncerce cineva să predea poemul Rime of the Ancient Mariner unei grupe de 14 puști de-a X-a care se gândesc la scandal. Văzuseră toţi știrea difuzată de TVR, cu patru zile în urmă, pe 7 februarie, în care profesoara de engleză Roxana Marin, de la Colegiul Naţional Bilingv „George Coșbuc” din București, era acuzată că a organizat o paradă gay în liceu.
Mai întâi, i-a întrebat ce au auzit ei că s-ar fi întâmplat. Din băncile albastre îngrămădite-n semicerc în dreptul tablei, băieţii și fetele au început să arunce bucăţi de informaţii: că niște părinţi ar fi dat în judecată școala, că tatăl protestatar din știre ar fi membru Noua Dreaptă – „what’s Noua Dreaptă?”, a întrebat o fată –, că în școală ar fi avut loc activităţi legate de minoritatea LGBT neautorizate de minister, că ar fi dăunător pentru copii să afle despre homosexualitate, că există o petiţie pentru susţinerea Roxanei și a liceului – pe care o semnaseră toţi.
Pe măsură ce turuiau, Roxana a încolonat pe tablă, pe mijlocul căreia spânzura zâmbitor Goebbels, scheletul de plastic lung de-un cot rămas de la o petrecere de Halloween, ideile principale. Apoi le-a luat la rând și le-a povestit ce știa ea că s-ar fi întâmplat. Că tatăl unui elev de-a VIII-a ar fi scris la TVR, care a transformat pontul într-un scandal prin știrea și apoi prin discuţia cu tatăl și un psiholog din emisiunea Prim Plan. În știrea intitulată „Gay Pride în școală – Un dascăl promovează LGBT”, tatăl declara că sunt câteva profesoare de engleză activiste în mișcarea gay și chiar în ziua precedentă una dintre ele a propus, la clasa în care e și fiul lui, să participe la o paradă și la un workshop de scris eseuri. Apoi, Roxana le-a spus că, din ce știa ea, „părinţii” invocaţi în știre erau doar acel tată și că acesta nu se plânsese școlii de nemulţumirea lui. Nici școala, nici ea nu fuseseră date în judecată.
Le-a spus că ea crede că „scandalul” era o non-problemă. Dar ce credea că ar fi o problemă era felul în care a operat TVR, „în stil OTV”, fără să dea contextul: n-au menţionat orele de drepturile omului de la clasa a X-a, nici celelalte activităţi din școală, și n-au spus nimic de programa ministerului care recomandă ca metodologie campanii de promovare a egalităţii; au făcut să sune totul ca un incident singular.
Apoi a trecut la Noua Dreaptă. Apăruse imediat după știre un „apel la boicotarea” Coșbucului, semnat de peste 30 de organizaţii creștine și naţionaliste.
– Has anybody read it?, i-a întrebat.
– Nope.
– Ah, I think you should check it out!
Le-a spus că pot citi filozofia Noua Dreaptă pe site-ul lor, unde e foarte bine argumentată, ceea ce nu o miră pentru că unul dintre lideri, care a fost la Coșbuc, era un tip foarte deștept.
– But do you agree with this philosophy?, a întrebat-o Claudiu, unul dintre cei trei băieţi din grupă, înalt, ciolănos și avântat.
Roxana i-a retezat-o cu-n mișto:
– I’m a gipsy, Claudiu. What the fuck am I gonna do with neo-nazism?
Se-ncinseseră toţi în discuţie, în afară de două-trei fete dintr-un capăt al semicercului de bănci. „The quiet girls”, le-a zgândărit Roxana, „what do you think?”. „Blonda” (majoritatea au porecle, multe date de Roxana), o puștoaică șoricioasă, a spus că ea crede că s-a făcut publicitate proastă liceului cu lucruri neadevărate și că părinţii ei cred același lucru. Următoarea a spus că a făcut ore de drepturile omului și a înţeles că oamenii sunt diferiţi și nu e nimic rău în asta.
Roxana a folosit momentul ca să-i pregătească pentru ce putea urma: dacă îi va întreba cineva care-i treaba cu „propa- ganda gay” de care e acuzat liceul, să nu uite să spună de orele de drepturile omului și de activităţile în care au învăţat printre altele și despre feminism, romi, autism.
Acest articol este disponibil în numărul 12 Decât o Revistă. Pentru mai mult conținut, vizitați decatorevista.ro sau cumpărați un abonament DoR.