Lucia: "Imi doresc doar sa cant"

Sursa: Cockaigne

Interviu de Laura Iacobescu

Interviu Lucia

 

Lucia este un om al extremelor: ba prea calma, ba prea agitata, uneori foarte timida, iar uneori mai extrovertita decat ar trebui. O leoaica atipica dintr-o familie extraordinara, momentan eleva la Colegiul National Bilingv «George Cosbuc» din Capitala si viitoare studenta la psihologie. O fana a fotografiei, desi nu una prea priceputa la asa ceva. O mare iubitoare de pisici si detinatoare a (doar) trei astfel de creaturi minunate. O si mai mare iubitoare de copii. Vesnic indragostita de orice fel gustos de mancare, iar daca ar fi sa traiasca avand la dispozitie doar cateva alimente la alegere, ar fi probabil… ciupercile, parmezanul si prosciutto crudo.

«Silence» m-a impresionat atat prin instrumental, cat si prin linia de voce si versuri. A fost, la momentul respectiv, si inca este combinatia perfecta intr-o piesa, iar pentru mine a fost cu siguranta si genul de piesa care trezeste ceva in tine in secunda in care o auzi pentru prima oara, cu toate ca nu stii ce si de ce. Genul de piesa care iti face pielea de gaina si te face sa stai nemiscat 4 minute cat o asculti. Amalgamul de sentimente pe care il am atunci cand o cant este greu de definit si este probabil o combinatie de mai multe lucruri pe care le-am trait de-a lungul timpului. Probabil ca asta imi si place cel mai mult la ea: poate fi interpretata in sute de mii de moduri, de sute de mii de persoane.

Cred ca micul succes de care s-a bucurat «Silence» se datoreaza in primul rand faptului ca am adus ceva oarecum nou, cel putin pe piata muzicala din Romania ultimilor ani. Muzica mea este din suflet, sincera si fara artificii comerciale si cred ca de aceste lucruri este nevoie pentru ca oamenii sa poata rezona cu ceea ce creezi. Evident ca muzica ‘de club’, ’de dans’, hai sa-i zicem ‘comerciala’, nu o sa moara niciodata, dar din cand in cand, cred eu, este nevoie si de ceva care sa te puna pe ganduri sau sa te faca sa retraiesti anumite momente din viata ta. Imi place sa cred ca simplitatea si sinceritatea ce se regasesc in piesa au facut doua milioane de oameni sa-si ia din timp ca sa o asculte.

O admir pe Regina Spektor, este creativitatea fara limite; are curajul de a experimenta cu vocea si cu cat mai multe sunete si instrumente. La vocea ei, absolut totul este curat, organic, nefiltrat si asta ma face sa-i simt muzica si mai intens. Absolut orice cantec al ei spune o poveste. Nimic nu e lipsit de suflet, de miez. Din punct de vedere personal, are tot ce o face pe o femeie mai frumoasa: finete, simplitate, naturalete si modestie.

«Me Over You» este povestea a doi oameni oarecare, implicati intr-o relatie, fie ea de prietenie sau fie ea una romantica, in care unul greseste cu ceva. ‘Jumatatea’ cealata a relatiei este persoana care STIE (de unde si ‘I know’-ul de pe refren), care e profund dezamagita, dar care reuseste sa treaca peste acest sentiment si sa-l ajute pe cel drag ei. Asa consider eu ca ar trebui sa functioneze o relatie adevarata. Oricat de ‘de neiertat’ ar fi faptele celuilalt… oricine merita inca o sansa.

Niciodata nu am crezut ca voi ajunge aici. Ma obisnuisem pur si simplu cu gandul ca am ‘o voce mediocra’ si ‘ureche muzicala’ si as fi continuat probabil sa cant la chitara in intimitatea propriului meu balcon. Cam orice copil viseaza sa fie, pe rand, cantaret, actor sau… ’vedeta’, dar eu nu m-as fi imaginat niciodata pe o scena. De fapt, nici acum nu pot sa ma imaginez pe o scena pana in momentul in care efectiv pun piciorul pe ea. Inainte de «Silence» stiam, sau credeam ca situ, ce vreau sa fac: o facultate, o meserie ca oricare alta. Abia dupa aproximativ un an de zile de cand a inceput totul, imi dau seama ca tot ce vreau sa fac pentru restul vietii mele este, in realitate, sa cant.


Pentru mai mult conținut, vizitați cockaigne.ro.

Be Sociable, Share!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *