Cristian Movilă – incredibil, dar adevărat

Sursa: Cockaigne

Interviu de Laura Moisiu

Cristian Movila

 

E unul dintre oamenii pe care îi remarci fără să vrei într-o încăpere plină ochi. Nici măcar nu e nevoie să îl cunoști. Pe cât de rezervat, pe atât de dezinvolt, zâmbește mult și vorbește în principiu despre orice și prea puțin despre el, cel din spatele camerei.
Ce știm însa din surse sigure e că, după ce a trecut cu succes prin „chinurile” Politehnicii, a reușit să se dedice în totalitate marii lui iubiri, fotografia de reportaj, pentru care n-a ezitat să-și pună viața în pericol. A surprins momente și trăiri dramatice din colțuri tumultoase ale planetei și a colaborat de nenumărate ori cu publicaţii internaţionale ca Newsweek, The New York Times Magazine sau National Geographic. În România a realizat o campanie de sprijin pentru copiii bolnavi de cancer – „Unfinished Dreams” – și a pus bazele unei fundații culturale.
Se descrie ca fiind un artist, recunoaște că e atras de psihologie și îi place la nebunie să facă pe antropologul. Îl cheamă Cristian Movilă și își dorește o zi care să aibă 48 de ore.

Ți-am studiat portofoliul și recunosc că asupra câtorva fotografii m-am oprit preț de minute bune. Sunt curioasă. Care fotografie îți vine prima dată în minte din toate cele pe care le-ai făcut până acum? Spune-mi, te rog, povestea ei.

O fotografie din Gaza, înfățișând un copil de vreo 4-5 ani cu un Kalashnikov în mână.
Stăteam deja de câteva luni în Gaza și la un moment dat, după un raid al aviației israeliene, m-am dus la una din casele distruse de acel atac. Era acolo, copilul unuia dintre cei decedați. Recunosc că m-a înspăimântat răspunsul rudelor lui, atunci când am întrebat ce e cu arma încărcată în mâinile unui copil. Mi-au spus că acela e viitorul țării lor.

Cum creezi o imagine iconică? Îți propui sau e o chestiune care ține de feeling și de a fi unde trebuie la momentul potrivit? Sunt anumite elemente care să fie absolut necesare unei fotografii iconice?

În primul rând nu-mi asum nici una din imaginile mele ca fiind „iconică”. Asta vine odată cu timpul, istoria, contextul. Dar altfel, n-ai cum să-ți planifici să creezi o imagine iconică. Se întâmplă sau nu. Cred că la fiecare minut sunt milioane de oameni care fac fotografii bune. Ce te diferențiază e faptul că lași să vină fotografia din interior, nu din minte. Atunci când o raționalizezi, poate să iasă o compoziție bună, dar cam atât. În cazul meu, aș vrea când te uiți la imagini, să simți ce trăiam eu când am făcut fotografia respectivă. Până la urmă despre asta e vorba, o imagine iconică e o imagine care reușește să transmită un mesaj universal.

Spune-mi, te rog, cu ce asociezi „iconic” atunci când vine vorba de:

regizor – Lars von Trier, Christopher Nolan
actor – Leonardo di Caprio, Benedict Cumberbatch, un englez care mi-e de altfel și prieten foarte bun. Dintre români îmi plac Marius Manole, Ana Ularu, Crina Semciuc și ar mai fi și alții.
film: The Prestige, Memento, Melancholia, Argo, Inception.
artist, trupă – Leonard Cohen, U2.

anotimp – Îmi place să fotografiez iarna, totul pare mai real.

loc – Paris și NY, dar mă rog, NY e cumva my 2nd home.

vers / frază – Ai înnebunit?! De unde le scoți?! Două secunde de tăcere și începe…

Citesc poezie extraordinar de mult, mai ales de dragoste, de Rumi. 

gadget – my notebook Moleskine

sport – tenis și snowboard

frumusețe – femeie

putere – Vladimir Putin

nebunie – Lars von Trier

diplomație – Yitzhak Rabin


Pentru mai mult conținut, vizitați cockaigne.ro.

Be Sociable, Share!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *