Corecţii

Sursa: Decât o Revistă

ACT_Spirit_Proca Image
– de Elena Ştefan
– ilustraţie de Alina Filipoiu

Cum să-ţi pui colegii la dietă de lectură.

După ce a citit The Corrections (Corecţii), de Jonathan Franzen, Ciprian Proca a trimis un e-mail către câţiva dintre colegii din Unicredit, banca la care lucrează din 2007. Le-a povestit că e o carte bună, despre familie, şi le-a propus un aranjament: se va duce el la librărie s-o cumpere dacă vor s-o citească şi ei.

„Nu trebuie să îţi placă să citeşti ca să-ţi placă cartea asta”, le-a spus. „Şi tu ai părinţi care se-aşteaptă să te vadă la Crăciun, când tu poate ai chef să stai cu oricine altcineva, ai un frate, o soră, ale cărui alegeri nu le înţelegi.”

A continuat să povestească despre carte până a mai convins o mână de colegi. De fiecare dată, Proca pleca de la Cărtureştiul din Muzeul Ţăranului Român cu unul sau două exemplare pe care nu le ceruse nimeni. În total, a vândut 24.

Proca are 34 de ani şi este HR Business Partner. La interviurile de angajare cu el, dintre cei care menţionau literatura printre pasiuni, de o întrebare – pusă exclusiv din curiozitate – n-a scăpat nimeni: care e cartea ta preferată?

Când era mic citea tot ce găsea în biblioteca părinţilor şi îi era accesibil: Jules Verne, Mark Twain, Karl May. În liceu i-a descoperit pe André Gide, Albert Camus şi Marcel Proust, iar dintre cărţile lui Milan Kundera nu a ratat nici una. Cu aceeaşi devotare l-a citit pe Julian Barnes. Pe biroul lui de la bancă au stat şi Guns, Germs, and Steel (Viruşi, arme şi oţel) de Jared Diamond, Trois de Julian Barnes, L’Élégance du hérisson (Eleganţa ariciului) de Muriel Barbery, White Teeth (Dinţi albi) de Zadie Smith. Pe toate le-a împrumutat sau le-a cumpărat colegilor. (Din 2011, contribuie şi la selecţia de cărţi de economie, autocunoaştere şi dezvoltare din biblioteca băncii.)

Eu vreau ca lumea să citească”, spune el. „E ieftin, afli lucruri, trăieşti o poveste, te emoţionezi, te ajută să te gândeşti, să fii mai organizat, să nu te mai plângi atâta că n-ai cum”.

Însă când programul de lucru durează şi 10 ore, iar mulţi dintre colegii lui locuiesc departe de birou sau au copii, Proca ştie că nu au cum să mai petreacă timp în librării. Aşa că le oferă variante la îndemână. Responsabilitatea cu care vinde poveşti merge mai departe de-atât: când cumpărătorii abandonează lectura, el insistă.

„Nu treceam de primele 100 de pagini dacă nu ar fi insistat şi bine a făcut, căci romanul e fabulos în a doua parte”, spune Codruţ Nicolau, un coleg care a cumpărat Corecţii de la el. „Lumea din jur parcă citeşte mai mult de când Ciprian s-a apucat să povestească”.

Patru ore libere pe zi, în timpul săptămânii, îi ajung lui Proca să citească. Televizor nu are şi e bine pentru că înainte îl prindeau ore târzii cu ochii aţintiţi la meciuri sau scandaluri. Cei doi copii ai lui – unul are trei ani, celălalt, cinci luni – adorm la nouă seara. Timp şi-a făcut chiar şi anul trecut, când alerga trei dimineţi pe săptămână ca să se antreneze pentru maratonul pe care l-a terminat la Istanbul în toamnă.

Cititul nu e singura lui ofertă către colegi. În încercările de a-i stimula să îşi găsească timp, le-a povestit şi despre filmele în aer liber de la MŢR, unde e şi un spaţiu bun de joacă pentru copii, despre documentarele şi berea gratis de la Institutul Ceh, sau vinul şi creveţii de la Buongiorno, într-o ofertă de cină de 18 lei.

Ciprian e născut pe 19 octombrie, dată pe care prietenii lui o asociază cu anunţarea Man Booker Prize, cel mai prestigios premiu literar britanic. Primeşte tot timpul cadou cartea câştigătoare, aşa cum s-a întâmplat în 2009 cu Wolf Hall, primul volum din trilogia lui Hilary Mantel despre viaţa lui Thomas Cromwell, consilierul regelui Henric al VIII-lea. Ciprian a citit-o în noiembrie anul trecut şi, în scurt timp, avea patru exemplare pe birou. Nu a mai trimis nici un mail colegilor, ci a vrut să le testeze curiozitatea. Coperţile roşii, groase, cu trandafirul Tudor încadrat de scrisul alb, au fost de-ajuns să le atragă privirile. În total, Ciprian a comandat 22 de cărţi de la editura Litera, unde a apărut traducerea. Dintre ele, a vândut până acum 17.

Editura Litera nu primeşte astfel de comenzi mari decât de la şcoli, sau uneori pentru donaţii sau concursuri. Întrebată ce părere are despre iniţiativa lui Proca, Adina Năstăsescu, coordonatorul de marketing al editurii, a spus că, „în condiţiile în care la noi se fac tot felul de campanii de promovare a cititului şi repondenţa nu este spectaculoasă, iar România se află la coada Europei cu sub 5 euro/an pe cap locuitor cheltuiţi pentru cumpărarea de carte, un om ca Ciprian Proca este de fotografiat şi pus la revistă”.

Pentru el, finalitatea ideală a demersurilor lui ar fi ca cei care au cumpărat Wolf Hall să căute şi Bring Up the Bodies, a doua carte din trilogia lui Mantel, când va fi tradusă. S-ar mulţumi şi dacă ar citit toţi prima parte. Dar chiar şi aşa, uitată într-un raft, cu coperţile roşii noi, „Wolf Hall rămâne la tine, acasă şi o citeşte altcineva din familie. E şi ăsta un outcome bun”.


Acest articol este disponibil în numărul 11 Decât o Revistă. Pentru mai mult conținut, vizitați decatorevista.ro sau cumpărați un abonament DoR.

Be Sociable, Share!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *