N-am cuvinte (Ziua 2)

Sursa: Decât o Revistă

< N‐am cuvinte (Ziua 1)

DoR #10_N-am_cuvinte3

– de Tea Teodorescu

– ilustrație de Tudor Vintiloiu

O prezentatoare de radio, mamă şi soţie, ia o săptămână de repaus vocal.

Ziua 2. Număr zilele până trece săptămâna. E horror. N-am nicio autoritate în faţa lui Alex, care trage, rupe, zgârie, trânteşte, aruncă, strică orice cu mine de faţă. Nici să ţâţâi n-am voie. Îi arăt cu arătătorul „nu, nu, nu” şi mă încrunt. E maxim ce pot să fac. Nu dă doi bani. Face şi el la fel, dar mai şi zice „nu, nu, nu”.

Adică m-a înţeles şi-şi vede d-ale lui. Nu-l bruschez pentru că aleg să cresc altfel copilul, pe de altă parte, nici nu-i smulg din mână chestiile cu care n-are voie, pentru că nu-i pot oferi o explicaţie. Aşa că îl chem pe ta-su.

Şi asta e o problemă. Dacă nu e în altă cameră, bat în pereţi sau fac zgomote care să-l facă să vină. N-o face tot timpul. Sau stă pe canapea, în sufragerie, şi întreabă tare, să aud eu, care-s în bucătărie: „Auzi, noi la ce trebuia să punem bateriile alea?”. Cum ar veni, io să vin cu mâinile clăbucite în sufragerie, să dau din gură fără zgomot, ca să-i zic ce şi cum, el să nu înţeleagă, eu să mă şterg pe mâini şi să scriu şi atunci să-mi aud vorbe că scriu urât, că nu se înţelege. De exemplu, scriu că Alex a mâncat cu mare pasiune „zmeură” şi el citeşte „3 meniuri”!!!

Azi am fost mai toată ziua plecaţi de acasă – la soacră la masă, cumpărături la Ikea, piaţă. Am luat un carnet cu mine. Am purtat „discuţiile” doar la stopuri, când Tudor avea timp să citească. În rest, eu eram cu o discuţie în urmă. Printre rafturi, contraziceri. Eu, pe hârtie, fără spor, Tudor cu gura mare: că am zis una pentru camera copilului, că acu’ mă răzgândesc. Seara, când am terminat cu treaba, a fost cel mai plăcut. Pentru că am vorbit pe chat, pe Facebook, şi Tudor a înţeles şi eu scriu de o mie de ori mai repede la calculator. Cam aşa:

Tudor Vintiloiu: băgăm nişte chiftele cu nişte… KARTOFI din ăia?!?!?!? 😀
Tea Teodorescu: io nu vreau
îmi fac cereale cu lapte
mă roade stomacu de la pastilele alea
Tudor Vintiloiu: dar eu vreaaaaau!
Tea Teodorescu: trebuia să pap la juma de oră după ele…dar s-a făcut ora
hai la bucătarie.
io schimb violetele şi tu stai la cartofi, vrei?
Tudor Vintiloiu: hai

Cu mama, în schimb, mă descurc mai greu. Noi vorbim la telefon în fiecare zi. De mai multe ori pe zi, zeci de minute pe zi. Ea are cu mine minute gratuite fără număr, iar eu am cu ea 800 de minute. La final de lună îmi rămân vreo 200 şi asta doar pentru că mai mult mă sună ea. Ieri mama l-a sunat pe Tudor şi i-a povestit lui ce avea de zis, ca să-mi zică el apoi. Azi însă Tudor mi-a dat telefonul s-o ascult. Mama: „Hai, că mi-e şi aiurea să vorbesc aşa de una singură la telefon. Da tu asculţi, da? Deci, da, mă, ştii cutiile alea din garaj, să vezi …” şi a început robinetul. Ah! Cât aş fi vrut să particip la discuţie! M-am limitat la respiraţii mai accentuate şi am făcut „ţoc” în receptor, cu buzele, la final, să ştie c-o pup.

Va urma


Acest articol este disponibil în numărul 10 Decât o Revistă. Pentru mai mult conținut, vizitați decatorevista.ro sau cumpărați un abonament DoR.

Be Sociable, Share!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *