Îmi place Smiley (6 / 8)

Sursa: Decât o Revistă

< Îmi place Smiley (5 / 8)

O jurnalistă de cultură înaltă se avântă în lumea popului românesc, în căutarea regelui.

– de Luiza Vasiliu

– ilustrație de Mircea Drăgoi

Smiley_DoR (2)

La HaHaHa Production, studioul lui Smiley, am mers tot cu taxiul. Urma să ne vedem, să pornesc reportofonul şi să‐l întreb tot felul de lucruri. Taximetristul, după ce mi‐a spus „baftă la interviul de angajare”, m‐a lăsat la altă poartă decât aia la care trebuia să ajung, aşa că am luat‐o frumuşel pe jos, repetând în minte: „Dacă Starlee Kine, realizatoare la This American Life, a putut să‐l sune pe Phil Collins şi să‐l roage să asculte o piesă pe care‐o compusese ea, atunci şi eu pot să‐i cânt lui Smiley”.

La fel ca Phil Collins, nici Smiley nu ştia ce‐l aşteaptă.

Am ajuns înaintea lui; încă era în pauza de masă. Scările spre studio erau colorate cu tot felul de mesaje în engleză despre muzică şi cum te face ea să te simţi mai bine. Înăuntru, spaţii aerisite, mult verde şi mov, culorile HaHaHa Production, un loc unde mi‐ar fi plăcut să stau de dimineaţa până seara dacă aş fi lucrat într‐un studio de producţie. La cât de mult râd de obicei, HaHaHa era făcut pentru mine.

Cât l‐am aşteptat pe Smiley m‐a tot îngrijorat şiretul de la botina stângă, pe care mi‐l rosese Matilda înainte să plec de‐acasă şi care arăta ca un foc de artificii textile. În mijlocul operaţiunilor de salvare, a apărut Smiley. Câteva amabilităţi, câteva zâmbete, am intrat în studioul de înregistrări, ne‐am aşezat pe câte‐o canapea, faţă în faţă, cu reportofonul între noi, şi am început. A fost o oră jumătate de discuţii extrem de agreabile despre industria muzicală din România, parcursul lui Smiley, imaginea lui publică, relaţia cu presa. Mă temeam că o să‐mi răspundă în două cuvinte, dar a fost exact invers. Mi‐a spus că se bucură de interviul ăsta, pentru că în general oamenii nu fac efortul de‐a veni şi de‐a sta de vorbă faţă în faţă, trimit trei întrebări pe mail şi cu asta şi‐au făcut treaba. Dintre toate subiectele despre care am vorbit, cel mai mult i‐a plăcut să povestească despre propria casă de producţie.

După ce a înregistrat cinci albume cu SIMPLU, a debutat solo în 2008 cu În lipsa mea (un disc de aur şi Best Album la Romanian Music Awards), a creat în 2009 HaHaHa Production, iar în 2010 şi‐a lansat al doilea album, Plec pe Marte (după care a început să plouă cu Best Male, Best Producer, Best Website, Best Pop artist etc.).

„Eu mi‐am dorit dintotdeauna să fac muzică, nu să cânt”, mi‐a spus. „Cântatul a fost un mijloc de a face lucrurile să se mişte mai repede. Am vrut mereu să am un studio al meu, să creez artişti, să adun în jurul meu oameni talentaţi. Eu îmi doresc să fac numai asta pe viitor, la un moment dat. Sigur, nu acum.”

HaHaHa e o poveste cu prieteni. Cu Baxter, Alex şi CRBL, cu Ali, tour managerul, „prietenul meu de 22 de ani şi umbra mea”, cu DJ Cellblock, cu Şerban Cazan (care‐a stat o vreme în celălalt colţ al canapelei şi a ascultat, intervenind din când în când cu câte o poantă bine plasată), Radio Killer, toţi artiştii care au avut încredere în aptitudinile de producător ale lui Smiley. Nu ştiau prea multe când s‐au apucat de treabă, n‐aveau nici bani, totul a venit treptat şi încrederea şi succesul s‐au câştigat cu fiecare proiect nou. Se munceşte mult la HaHaHa, dar atmosfera e mai degrabă una de gaşcă de prieteni care se simt bine împreună şi cărora le place ce fac. Cam ca‐n clipul de la Cai verzi pe pereţi.

Apropo de clipuri, Smiley e primul artist din lume care a folosit elemente de realitate augmentată într‐un clip. „Ai văzut?”, m‐a întrebat, şi am zis „Nu, am un Nokia mai vechi care nu citeşte markere”. „Pff, n‐ai cum să scrii despre mine dacă nu ştii ce‐am făcut, hai să‐ţi arăt, e ceva ce n‐ai văzut în viaţa ta, nicăieri în lume nu s‐a mai făcut, e o chestie super‐şmecheră, de interactivitate uluitoare.”

Va urma


Acest articol este disponibil în numărul 10 Decât o Revistă. Pentru mai mult conținut, vizitați decatorevista.ro sau cumpărați un abonament DoR.

Be Sociable, Share!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *