Curator de serie (2 / 3)

Sursa: Decât o Revistă

< Curator de serie (1 / 3)

Povestea celui mai bun blog românesc de fotografie.

– De: Gabriela Piţurlea
– Fotografie de: Claudiu Popescu

DoR-Nimigean

De atunci, modul de funcţionare e cam acelaşi. Dedică site-ului cam două ore pe zi, are liste cu proiecte de revizuit, încearcă să posteze zilnic (a ajuns la aproape 1.000 de artişti). Trimite 3-5 mailuri pentru un răspuns afirmativ (unii fotografi nu răspund, alţii refuză; i s-a întâmplat şi să i se ceară bani.) În ultima vreme a primit tot mai des propuneri de postări – atât de la români, cât şi de la străini. Uneori e nevoit să refuze, alteori le dă feedback fotografilor pentru îmbunătăţirea seriilor. „Sunt mulţi care scriu: Salut, uite portofoliul meu. Eu intru şi mă uit, dar mi-ar plăcea să-mi spui mai multe despre tine, nu doar «Am cont pe flickr şi fac poze».”

Pe români îi scoate ocazional la o cafea de dimineaţă, ca să vorbească despre fotografie şi ce fac, dar nu mai mult: gaşca lui de prieteni nu cuprinde fotografii pe care-i pune pe site. În schimb, cunoscând atâţia oameni care fac lucruri OK, şi-a dat seama că poate să fie punctul lor de legătură.

La creşterea încrederii în ce face şi spune au contribuit, crede el, şi toate semnele bune din ultimul an şi ceva: premiul de cel mai bun blog de fotografie la RoBlogFest în 2011, includerea Oitzarisme pe o listă cu cele mai bune site-uri de fotografie făcută de o revistă străină de profil, aproape 3.000 de fani pe Facebook, faptul că mulţi fotografi români pe care-i apreciază i-au spus că face o treabă bună şi din ce în ce mai numeroasele întâlniri cu fotografi străini pe care i-a publicat.

Pe viitor îşi doreşte să se inverseze raportul existent acum pe site şi să publice mai multe proiecte româneşti şi mai puţine proiecte străine. Şi-şi mai doreşte, din ce în ce mai mult, ca la un moment dat să poată trăi din fotografie. Lucrează în DTP de la 18 ani, la aceeaşi firmă, care i-a dat pe de-o parte siguranţă, pe de alta relaxarea de a putea face şi alte lucruri. Dar se întreabă des cum ar fi să se dedice full-time curatoriatului şi promovării fotografilor români. Ar vrea să vadă mai multe cărţi de fotografie, mai multe participări la festivaluri bune din afară bazate pe proiecte şi nu pe o fotografie pe o temă, mai multă iniţiativă.

Un prim pas spre asta e Love Issue, ediţia tipărită.

Va urma


Acest articol este disponibil în numărul 10 Decât o Revistă. Pentru mai mult conținut, vizitați decatorevista.ro sau cumpărați un abonament DoR.

Be Sociable, Share!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *